89 Sclavul IT român: mic ghid de supravieţuire (I)

Note: În episodul următor: Capcane şi pericole în cîmpul muncii românesc.

Acest ghid intenţionează să prezinte o serie de realităţi relevante pentru industria IT în România, din punctul de vedere al celor ce formează marea masă de lucrători IT.

Ghidul este destinat în primul rînd tinerilor care fac primii paşi în acest domeniu, dar poate fi folositor şi celor care au petrecut deja un număr de ani în branşă, probabil şi celor care lucrează în alte meserii. În ultimă instanţă, sper că va fi o lectură utilă inclusiv pentru cei care deţin şi conduc afaceri de IT.

Trebuie să menţionez că nu sînt specializat în Resurse Umane (sau HR - Human Resources cum i se mai spune). Scriu din experienţa proprie, care în cîteva rînduri m-a obligat să aprofundez subiectul poate mai mult decît mi-aş fi dorit.

Aş aprecia dacă aţi adăuga comentarii care să menţioneze aspecte pe care eu le-am omis şi pe care le consideraţi suficient de importante pentru a fi incluse.

Partea I: Ce nu trebuie să uiţi niciodată

1. Ignoranţa nu este o scuză

Ignoranţa nu este o scuză. Eşti o ţintă, indiferent cît de tînăr eşti, ba chiar cu atît mai mult. Cîmpul muncii este deseori un cîmp de bătaie, mai ales în condiţiile precare din România. Cei care nu-şi cunosc drepturile vor fi exploataţi în cele mai variate feluri.

Codul Muncii este denumirea generică a unui set de legi care reglementează drepturile şi obligaţiile celor care muncesc în România. Este disponibil gratuit pe Internet şi se vinde în multe librării.

Dacă nu ştiai deja acest lucru, este grav. Dacă nu l-ai frunzărit măcar o dată, este grav. Dacă nu ştii în ce fel îţi apără drepturile Ministerul Muncii şi Inspectoratele Teritoriale de Muncă, este grav.

Dacă nu eşti familiarizat măcar orientativ cu prevederile ce privesc chestiuni precum condiţiile de lucru, contractul de muncă, fişa postului, concediul de odihnă, demisia, condiţiile de încetare a contractelor, salarii brute şi nete, orele suplimentare, impozite, cartea de muncă, pensii, munca la negru… este grav.

Este viaţa ta şi munca ta. Dacă ţie nu-ţi pasă de ele de ce le-ar păsa altora?

2. Experienţa este importantă

Trei lucruri afectează puternic calitatea muncii tale în domeniul IT: talentul, cunoştinţele şi experienţa. Cu talentul te naşti, cunoştinţele trebuie obţinute. Foarte mulţi ignoră importanţă experienţei.

Primul lucru important care te influenţează în IT este talentul; calităţile înnăscute sau dobîndite: logică, inteligenţă, perseverenţă, hărnicie, dorinţa de a afla cum funcţionează lucrurile etc. Acestea depind mult de fiecare persoană şi nu face obiectul acestui ghid să insist asupra modului în care pot fi aprofundate.

Al doilea lucru important sînt cunoştinţele. Constat cu părere de rău că foarte mulţi dintre cei care lucrează în IT se bazează aproape exclusiv pe cele căpătate în şcoală, liceu sau facultate. Sper că nu e un secret pentru nimeni că învăţămîntul românesc este penibil şi în cădere liberă. Dacă vă bazaţi exclusiv pe ceea ce v-a oferit el veţi afla mai devreme sau mai tîrziu la modul dur că faceţi o mare greşeală. Trebuie să studiaţi singuri, mult.

Există colegi de breaslă care au început să lucreze cu calculatoare personale de la 10 ani, care-şi petrec 12 ore pe zi învăţînd lucruri noi despre computere, oameni pe care calculatoarele îi fascinează, oameni ale căror interese transced industria IT şi pătrund în multe alte ramuri ale artei, tehnologiei, ştiinţei. Cum te compari cu ei? Cît de multe lucruri noi înveţi zilnic singur ca să ţii pasul cu ei?

Facultatea e doar orientativă. Cunoştinţele pe care ţi le oferă nu au de multe ori aplicabilitate în lumea reală. Facultăţile româneşti sînt deseori sub-mediocre. Nu vreau să neg importanţă educaţiei universitare, atunci cînd e făcută cum trebuie. Dar este doar o trambulină; dacă nu ştii să înoţi te vei îneca.

Al treilea lucru important este experienţă. Nu există substitut pentru munca în echipă, pentru lucrul în condiţii reale, la proiecte de care depind bani şi oameni. Facultatea nu te pregăteşte, din păcate, pentru aşa ceva.

3. Rămîi permanent în mişcare

Avansează mereu în carieră şi cunoştinţe. Ia exemplu de la rechini: dacă te opreşti, mori. Caută în permanenţă două lucruri: provocări şi învăţături noi. Fă-o în ritmul propriu, dar fă-o.

Ce am spus mai sus despre cunoştinţe ne aduce la un alt aspect esenţial al industriei IT: faptul că tehnologia avansează într-un ritm ameţitor. Trebuie să ţii pasul mereu cu noile descoperiri, metodologii, standarde, tehnici. Altfel vei rămîne în urmă.

Există un pericol mortal în domeniu: plafonarea. Tentaţia de a te crampona de un loc călduţ şi de a te preface că uiţi că restul industriei clocoteşte pe lîngă tine e mereu prezentă.

Unii cad în capcana însuşirii la perfecţie a unui set restrîns de cunoştinţe, găsesc slujbe unde acele cunoştinţe par că vor fi necesare pentru totdeauna şi rămîn acolo fără să se gîndească la viitor. De obicei contraatacul schimbărilor tehnologice îi loveşte după mulţi ani, cu ferocitate, complet prin surprindere, şi se trezesc că au de recuperat mulţi ani faţă de restul lumii.

Alţii fac greşeala de a nu se gîndi la viitor, de a nu-şi pune întrebarea “ce vreau să fac peste 5, peste 10, peste 20 de ani”. Pot fi oameni inteligenţi, care acumulează în permanenţă cunoştinţe, dar care se complac în aceeaşi poziţie, la aceeaşi companie, făcînd aceleaşi lucruri, ani în şir. La prima vedere nu e nimic rău în asta… însă e doar un fel mai subtil de plafonare. Acest gen de oameni vor depinde întotdeauna de alţii. Nu-şi asumă riscuri, responsabilităţi, nu reacţionează bine la schimbări majore. Au pierdut spiritul competitiv, asta într-o industrie caracterizată prin excelenţă de o competitivitate acerbă. Prin contrast, colegi ai lor de branşă încep afaceri proprii, insistă să avanseze spre echipe mai mari şi poziţii cu mai multă responsabilitate, se mută la alte companii sau chiar în alte ţări.

4. Respectă-te pe tine însuţi

Nu sîntem sclavi. Nu sîntem maşini. Lucrăm cu toţii într-una dintre cele mai solicitante industrii, unde se munceşte cu creierul. Învaţă să ai grijă de el, să ştii de ce eşti capabil, să-ţi impui şi să pretinzi celor cu care interacţionezi anumite standarde.

Începi prin a te cunoaşte pe tine însuţi. Află exact ce ştii să faci şi cît de bine. Gîndeşte-te ce ai putea face mai bine sau ce altceva ai vrea să înveţi să faci.

Continuă prin a investi în tine însuţi. Foloseşte munca de zi cu zi, banii pe care-i obţii, timpul, pentru a evolua. Creierul tău, cunoştinţele, experienţa, sînt atuurile tale, cele mai importante în această industrie. Cultivă-le! Învaţă lucruri noi, fie pe cont propriu fie în cadru organizat. Foloseşte-ţi capul ca pe o unealtă care trebuie întreţinută şi cizelată.

Odată ce ştii ce reprezinţi şi ce faci pentru a evolua, vei căpăta o imagine exactă a ta în raport cu ceilalţi. Vei putea estima ce poţi oferi unui angajator, cît valorezi. Şi odată cu auto-impunerea unui set de reguli privind calitatea muncii proprii vei obţine o etică, şi vei deveni un profesionist.

Un profesionist are drepturi, dar şi datorii. Un profesionist impune respect şi acordă celorlalţi respectul cuvenit. Un profesionist ştie exact de ce este capabil şi pretinde celor cu care lucrează un anumit nivel de competenţă.

5. Realitatea este sumbră

România nu este raiul IT pe Pămînt decît dacă ideea ta de rai o reprezintă mediocritatea, lipsa legii şi ordinii, ocolirea regulilor. Conştientizează realitatea, învaţă să o accepţi cît mai rapid, apoi decide ce vrei să faci pentru a îndrepta lucrurile în ceea ce te priveşte.

Sistemul educaţional românesc produce într-o proporţie mult prea mare rebuturi, oameni mediocri, fără nici o pregătire realmente utilă. Învaţă să te aştepţi să-i întîlneşti peste tot în IT-ul românesc, cu atît mai mult cu cît mulţi dintre cei care posedă cele mai bune calităţi şi cunoştinţe pleacă la un moment dat din ţară.

România are din timpuri străvechi o prăpastie între clasa de jos şi cea de sus. Nu a avut niciodată o clasă de mijloc substanţială, care să cuprindă marea majoritate a populaţiei, care să poată duce vieţi decente practicînd meserii utile tuturor.

Legislaţia este plină de carenţe. Cei care fac legile sînt inapţi, corupţi şi mînaţi de interesele personale şi politice înainte de toate. Există în chiar acest moment legi absurde conform cărora aproape orice lucrător român din IT este un infractor. Justiţia este coruptă şi cei cu bani obţin în cele din urmă cîştig de cauză. Munca la negru înfloreşte, atît datorită elementelor criminale cît şi nevoii reale de a supravieţui în condiţiile legilor prosteşti şi birocraţiei omniprezente.

Condiţiile de trai, situaţia locativă, calitatea localităţilor în care trăiesc şi muncesc români este de multe ori groaznică. Oraşele, în special capitala, sînt mizere, prost întreţinute, suprapopulate, dăunătoare sănătăţii, în timp ce edilii şi funcţionarii publici se complac în birocraţie şi profitul propriu.

O parte enormă din populaţie sînt şomeri, pensionari sau tineri care nu muncesc. Protecţia socială, serviciile de tot felul, sînt mult sub nivelul normal, în ciuda eforturilor. Diverse aspecte se îmbunătăţesc, dar extrem de lent.

Asta este realitatea. Acesta este motivul pentru care un om care-şi cunoaşte valoare în IT ajunge mai devreme sau mai tîrziu să plece într-o ţară unde poate trăi în condiţii decente.

Acceptă realitatea cît mai curînd şi decide ce vrei să faci pentru a-ţi fi mai bine.

Note: În episodul următor: Capcane şi pericole în cîmpul muncii românesc.